• Buna, Alex. Inainte sa vorbim despre activitatea ta din LSRS si despre viata din Olanda, am vrea sa aflam mai multe despre tine. Cine este Alexandru Maris?

Greu de zis. As spune in primul rand o persoana curioasa, cu o nevoie acuta de interactiune sociala si de a fi mereu in miscare. Ardelean. Iubesc natura si sa ma pierd in peisaje. Cred ca pot gasi peisaje care sa imi taie respiratia in orice. O persoana plina de si inconjurata de contraste. Alex pentru cei mai apropiati,  Alexandru pentru mine si restul; deopotriva simplu si sofisticat; simt pe termen scurt, dar gandesc in perspectiva plin de intrebari, dar dornic de observatie. Cel mai mare contrast si intrebare din mine acum e ea. Imi place sa descopar, dar si sa fiu surprins. Si cu atatea lucruri de aflat, cel mai frica imi e sa pierd secunde, asa ca ma straduiesc sa profit de ele la maxim, indiferent ca asta inseamna sa stau cu ochii inchisi la soare si sa ascult marea, sa privesc apusul de pe varful muntelui sau sa umblu pe strazile haosate ale oraselor prin care ma aflu.

• Stim ca la un moment dat ai luat o “pauza” de la viata in Olanda. Ce ne poti spune despre aceasta experienta?

It was quite a ride. Cuvantul care defineste cel mai bine aceasta experienta e “explorare”, in toate modurile posibile. Pe de-o parte, Spania m-a ajutat sa ma explorez pe mine. A fost ca o vacanta, cu niste lucru pe alocuri – bronz, prieteni internationali, surf, plaja, mancarea buna. Am preluat de acolo stilul de viata, care pe langa sieste, vin insotit de tapas si inot sau timp care trece aproape ardeleneste, inseamna flexibilitate si sentimentul de live life at its fullest, lectii pe care vreau sa le iau cu mine de acum oriunde ma duce viata.

Anglia a fost la polul opus. Extrem de intens din punct de vedere profesional, m-a pus fata in fata cu o multime de provocari pentru care cu siguranta nu eram pregatit si pe care a trebuit sa invat sa le depasesc. Acum, uitandu-ma inapoi, nu stiu cum am ajuns acolo. Am stat la aceeasi masa cu directori de companii, cu politicieni, cu oameni importanti din domeniile in care lucram, unde m-am simtit tratat egal si apreciat pentru aptitudinile mele si asta m-a ambitionat sa muncesc mai mult in fiecare zi.

Alergam intre disciplina mediului de business ziua si volatilitatea din spatele barului noaptea si ambele ma pasionau pana la epuizare. Fiecare semn de oboseala a venit la pachet cu constientizarea oportunitatilor de care eram inconjurat si m-a facut sa le apreciez. Nivelul de profesionalism si reputatia locurilor in care ma aflam mi-au inspirat standarde si dorinte inalte.

Ca sa rezum in cateva cuvinte: inovatie, calatorie, experienta, schimbare. Calm si haos deopotriva.

• LSRS Olanda a facut parte din viata ta inainte de aceasta experienta despre care ne-ai povestit si continua chiar si acum. Ce inseamna aceasta organizatie pentru tine?

Cred ca rolul LSRS in viata mea s-a schimbat mult intre cele doua perioade. Cand m-am inscris pentru prima data in asociatie, eram in anul 1 si Olanda era inca o necunoscuta pentru mine in termeni de functionare, sistem, viata. LSRS a avut un mare rol in procesul meu de adaptare si intelegere. Eram inconjurat de oameni care traiau aici de ani de zile, in domenii, cu experiente si background-uri extrem de diferite, care mi-au oferit o perspectiva mai larga si clara despre cum urma sa fie viata mea in anii ce urmau. De asemenea, a reprezentat un context de dezvoltare pre-profesionala, a unor skilluri si conexiuni la care nu as fi avut acces la fel de facil. Pe vremea aia, priveam la o comunitate de tineri ce poate si vrea sa faca lucruri marete, cu impact profesional. Era o atmosfera formala, de business, ce a reprezentat pentru mine atat experienta cat si inspiratie.

Dupa ce m-am intors, LSRS a devenit pentru mine un loc de suflet, cu accent pe oameni, pe prietenia pe care am gasit-o aici. De multe ori simt ca spiritul meu romanesc se pierde in mediul international in care ma invart si din care preiau putin cate putin, iar LSRS reprezinta doza de acasa de care am nevoie in momentele alea.

In anul in care am fost plecat, si organizatia, dar si eu personal, ne-am schimbat mult. Nu ma mai raportez la fel la ea. Daca inainte era o mana care ma ridica, sustinea si indemna sa merg pe un anumit drum, acum este mana pe care o prind in hora cand vreau sa ma destind amintindu-mi de Romania.

• Am aflat, din surse secrete, ca tu ai fost the leading man din spatele ultimului Romanian Networking Event organizat de LSRS Olanda, un eveniment ce a avut un mare succes. Cum s-a desfasurat totul?

Romanian Networking Event a fost initial initiativa directorului de departament care m-a convins, mai mult decat m-a intrebat, sa ma implic si sa cred in conceptul gandit la fel de mult cum credea si ea. De altfel, cand ma gandesc la RNE, il asociez cu a lucra impreuna cu ea, care a fost pe tot parcursul la dreapta mea, chiar daca la un pas in spate, incat sa imi pot asuma responsabilitatea pe deplin. Am fost, cum radem de multe ori, #team. A fost intr-adevar o responsabilitate si totul s-a desfasurat extrem de interesant si dinamic. Cand am facut primul call in echipa cu privire la cine doreste sa se implice in organizare, lumea a fost destul de sceptica. Am inceput destul de greu si incet. Dar pe parcurs, odata ce lucrurile au inceput sa se concretizeze, a crescut implicarea si dinamismul echipei. Si odata cu asta, si entuziasmul tuturor. Nu imi place sa spun ca am fost “the leading man”, pentru ca simt ca echipa s-a autogenerat si autoreglat odata cu organizarea. Eu doar am fost acolo sa adun lucrurile laolalta. Mi-a placut faptul ca fiecare si-a adus aportul personal si m-a impresionat maniera extrem de profesionala in care s-au desfasurat lucrurile, parca totul condus de un sentiment de mandrie de a fi parte din evenimentul pe care il organizam. Eram cu totii constienti de oamenii importanti pe care ii aveam alaturi, fie ei speakeri, parteneri, sponsori, si de faptul ca modul in care noi ne desfasuram activitatea e cartea de vizita LSRS in fata lor.

Cred ca ce am invatat din aceasta experienta e ca nu poti prezice ce se va intampla, indiferent cat incerci. Totul depinde de context, asa ca trebuie sa fii adaptabil.

• Cu siguranta acest articol va inspira pe cineva, asa ca ai un mesaj pentru urmaritorii nostri sau pentru studentii romani din Olanda?

Statul la soare, lucrul, implicatul in activitatile care te pasioneaza, toate isi au timpul si locul lor. Totul este despre a gasi echilibrul care sa le tina impreuna. Astea sunt lucrurile care te vor incarca cu energie si pofta de viata si te vor motiva chiar si in zilele mai ploioase (si in Olanda avem cam multe). Fiecare ar trebui sa isi ofere libertatea sa fie cine este si sa isi gaseasca modul unic de-a gestiona lucrurile, chiar daca asta se afla in afara bulei majoritatii.