“Cam cum ar fi să plec eu singurică la facultate în străinătate?” mă gândeam eu în primăvara anului trecut, cu mult după ce toți prietenii mei deja își trimiseseră dosarele și erau deja acceptați. Nu o să vă țin în suspans și o să vă spun de pe acum că da, am aflat cam cum ar fi!

 

Eu sunt Alexandra, studentă în anul 2 la Psihologie, în cadrul Radboud University din Nijmegen.

După cum deja v-am destăinuit din primele rânduri, m-am decis și apucat de treabă destul de târziu. Nu aveam nici cea mai mică idee despre o anumită țară, o anumită facultate. Știam domeniul și că voi face tot ce îmi stă în putință să plec în străinătate. Am dat peste un flyer de la Radboud, l-am citit în trenul spre Ploiești, orașul meu natal, iar acasă le-am spus alor mei unde plec.

Am sărit peste câțiva pași dar important e că la sfârșitul lui august am ajuns în Nijmegen, un oraș olandez de care sunt încă îndrăgostită. Cel mai vechi oraș din Olanda, cu două centre educaționale, două de research și o mulțime de studenți puși pe distracție!

 

Deși primele zile au fost destul de derutante, primul lucru pe care l-am făcut, înainte de a merge la primărie sau de a-mi deschide un cont bancar, a fost să-mi iau bicicletă! Am mers atât de mult pe jos în primele zile, încât febra musculară nu m-a durut atât de tare precum mă durea să îi văd pe toți ceilalți mergând fericiți pe bicicletă. Restul lucrurilor au venit de la sine, Olanda fiind o țară în care majoritatea populației vorbește și engleză iar de organizarea la nivel de instituții publice este exemplară.

 

M-am acomodat foarte repede, mai ales datorită faptului că la orele de vârf, împărțeam bucătăria cu minim 10… maxim 15 alți studenți! Nu aveai cum să nu te împrietenești cu cineva, să nu ai minimum 3 oameni cu care să ieși vineri seară sau cu care să obosești puțin la sala de sport a universității.

 

După un an și câteva luni, multe lucruri s-au schimbat. Nijmegen nu mai este doar orașul străin în care am ajuns să studiez, este a doua mea casă în care am mii de amintiri cu oameni din toate colțurile țării, orașul în care îmi duc mai departe visul de a ajunge psiholog, orașul în care îmi trăiesc cei mai frumoși ani din viață.

 

O zi din viața mea de student e greu de descris. Nu sunt cea mai bună prietenă cu rutina, dar câteva activități se regăsesc de mai mult de două ori în programul meu săptămânal. Dacă a doua mea casă este Nijmegen-ul, a treia este clar biblioteca universității, unde fac risipă de coli pentru miile de notițe, mănânc și am chiar și scurte pauze de cafea cu prietenii mei. Toate cursurile fiindu-mi înregistrate și postate pe platforma facultății, în sălile de curs nu îmi petrec foate mult din timp, deși pot spune că le recomand. Subliniez faptul că le recomand, pentru că într-adevăr, deși nu am termen de comparație, aici am dat peste profesori incredbil de deschiși, înțelegători, pregătiți și foarte, foarte dedicați!

 

Nijmegen mă ține ocupată mereu. Cum? Aici poți vedea ce se întâmplă pe timpul anului la mine
“acasă”. Te aștept să vii să descoperi cum e viața de boboc în Olanda, eu te asigur că este la fel de palpitantă și misterioasă chiar și după un an și că nu există opțiunea de rutină sau plictiseală!